Acasă Blog Pagina 3

Ce facea aceasta profesoara din Timis cu un elev de 16 ani in afara orelor de curs: „Este ceva diferit, este minunat!” Cum i-a prins mama tanarului…

0

Caz strigator la cer in Timis. Relatia dintre o profesoara si un elev a depasit limitele catedrei,  acestia traind o tumultoasa poveste de amor. Asa zisa idila a fost descoperita chiar de mama elevului, care, foarte revoltata, a depus deja plangere la politie impotriva profesoarei de limba si literatura romana.

Femeia i-a verificat telefonului baiatului sau de 16 ani, si a descoperit cu stupoare ca adolescentul avea conversatii deocheate cu dascalul sau, pe whatsapp. Profesoara are 36 de ani, este casatorita, iar mama elevului este convinsa ca sotul ei stia de toata aventura femeii, ba chiar ar fi mers la casa baiatului, sa discute cu acesta, relateaza Observator.tv.

Aura Danielescu, reprezentanta Inpsectoratului, a dat prima declaratie referitoare la acest caz care zguduie invatamantul romanesc:

„Cu parere de rau spun ca e extrem de grav. Nu face cinste profesoarei. Ieri a fost mama la ISJ povestind ca a vazut mesajele pe care fiul le trimitea profesoarei. ISJ a inceput imediat o ancheta, se verifica acum, probele nu au putut determina daca acele discutii erau cu acel cadru didactic. Am inceput verificarile.”

Facebook Comments

Te cutremuri! Iata de ce nu este bine sa BARFESTI si sa NESOCOTESTI un preot…Pacatul se va intoarce INZECIT impotriva ta:

0

In Pireu, cu destui ani in urma, un preot a fost caterisit si pentru ca avea o dubla pregatire, a lucrat dupa aceea ca profesor.

Desigur a cerut transferul, si a plecat in alta parte. De sarbatori venea in Pireu ca sa-i vada pe ai sai si pe prieteni. O doamna l-a recunoscut si i-a zis alteia:

-Il cunosti? A fost preot ”Si l-au tuns”, l-au caterisit. Cealalta cand a auzit, fiind si slaba de minte, cand fostul preot a trecut pe langa ea, ”i-a pus coarne” si s-a strambat in spatele lui. N-a trecut un an, si femeia a murit si au inmormantat-o in Cimitirul Invierii. S-au incheiat trei ani (n.n. acesta era termenul legal acceptat pentru deshumare), dupa care au deshumat-o, si au gasit-o putrezita, in afara de maini care erau intregi, de parca atunci ar fi fost puse in mormant si negre ca si cum ar fi fost vopsite, cu unghii mari cumplite la vedere. Au chemat pe preotul cimitirului care i-a facut slujba si i-a citit rugaciunile de iertare de trei ori, dar nu s-a intamplat nimic! Atunci l-au instiintat pe mitropolitul Hrisostom, care a venit imediat, si-a pus epitrahilul si omoforul si a citit rugaciunea arhiereasca de iertare, dar tot nu s-a intamplat nimic. Printre rudele si cunoscutii care se sflau la deshumare era si doamna aceea care -i aratase moartei pe preotul caterisit. Era vecina ei si ruda mai indepartata. Aceasta se gandea:

-Ceva pacate trebuie sa fi facut mainile, daca acestea n-au putrezit. Si si-a adus aminte de acea intamplare, a priceput care este cauza si a povestit mitropolitului. Acesta a dispus sa-l gaseasca imediat pe acel preot caterisit. Pentru ca aceasta se intampla in perioada vacantei scolare, l-au gasit in Pireu. In dupa-amiaza acelei zile, el a mers cu mitropolitul la cimitir. Intre timp separasera oasele moartei, iar mainile le pusesera intr-un colt. Mitropolitul l-a pus in tema pe fostul preot si i-a zis:

-Vino sa vezi, fiule, harul preotiei nu te-a parasit, ci a ramas lipit de tine. Iart-o, spune ”Dumnezeu s-o ierte”, atinge-ti mainile de mainile ei si minunea se va intampla. Cand preotul a rostit acele cuvinte si i-a atins mainile, ele s-au facut tarana.

Pr. Stefanos Anagnostopoulos

Extras din ”Explicarea Dumnezeiestii Liturghii”

Facebook Comments

Aparitia care i-a facut pe vecinii Elodiei Ghinescu sa se frece la ochi! Nimeni nu se astepta la asta, la 11 ani de la disparitia ei. Ce s-a intamplat in apartamentul din Brasov:

0

Cazul Elodiei Ghinescu a revenit in atentia opiniei publice. De data aceasta, avocata disparuta de ani buni, pare sa fie tot mai ‘prezenta” in blocul din Brasov. Mai exact, numele acesteia figureaza pe lista datornicilor de la intretinere, lista publicata de asociatia de proprietari, chiar la intrarea blocului in care celebra avocata a locuit alaturi de sotul sau, Cristian Cioaca si de fiul lor, Patrick.

Asociatia de proprietari din blocul unde are Elodia Ghinescu un apartament a dat-o in judecata pe femeie, desi a fost declarata moarta de aproape 11 ani de zile. Datoriile la intretinere pentru apartament fiind de 9000 de lei, potrivit Observator.tv.

Recent, Elodia a fost citata din nou in instanta, pentru ca s-au adunat alte datorii la intretinere, de aproximativ 1.000 de lei.

Locuinta este cea in care Elodia Ghinescu a avut cabinetul de avocatura. Vecinii au fost socati cand au vazut numele avocatei disparute pe lista datornicilor. Ei si-au amintit de caz si a redevenit subiect de discutii si speculatii.

Avocata Elodia Ghinescu, disparuta in 29 august 2007, a fost declarata oficial moarta, printr-o sentinta a Judecatoriei Brasov, relateaza stirilekanald.ro

 

 
Facebook Comments

Iti rupe SUFLETUL! Cabral mesaj TULBURATOR pentru FIICA SA: „Iti cer scuze tie, soricelul meu, pentru toate momentele cand nu vei fi o femeie desteapta…ci VEI FI O CIOARA” Ce l-a facut pe artist sa spuna vorbele acestea dure:

0

„Ma uit in urma si vad multe… vad bucuriile unui copil ce indrageste tot ce-l inconjoara. Vad acelasi copil privind uimit cuvintele ce-l lovesc, rasetele rautacioase ale celor care-i arunca „cioara” peste ochi, accentuand un stigmat ce nu-i al lui.

Copilul ala a crescut, a invatat sa-si indrepte spatele, si-a sters de pe fata flegmele si a zambit larg lumii. A invatat sa deosebeasca laturile de oameni, jegurile de nestemate, ranjetele de zambete sincere.

Acel copil sunt eu. Si eu, fostul copil, am un copil. O comoara, o jucarie, un zambet, o veselie, o gingasie, un sufletel ce nu poate fi pus pentru mine in balanta cu nimic.

Tu, fata mea, esti pentru mine tot. Esti dimineata acel zambet care ma scoala si din morti si ma arunca in viata cu pofta unui om care are pentru ce lupta.

Esti la pranz, prin telefonul ala rasfatat, acea gura de aer ce i se ofera inecatului, acea gura de oxigen care-i da putere sa se lupte cu apele si sa iasa la lumina, tragand cu nesat aerul in plamanii-i compresati.

Seara-mi esti palmuta aia mica ce ma mangaie si-mi da, da, mie, tatalui tau, acel gand frumos ce m-adoarme zambind, cu acel „puricii sa te sarute” sub pleoape.

Stii, imi pare rau, chiar imi pare, ca eu si mama ta am divortat. Daca noi am fi putut supravietui ca indivizi impreuna in acea uniune am fi facut-o. Dar, stii tu, la un moment dat oamenii se schimba si lucrurile facute pentru totdeauna devin finite. Dar chiar si asa, tu ai (si-ti spun sigur) cea mai buna mamica din lume. Cea mai buna. Si, sper, un tatic cel putin bunicel.

Si tie, pinguina mea, iti cer scuze. In genunchi, cu ochii plecati. Iti cer scuze umil, coplesit de esecul meu. De esecul de-a te aduce pe lume intr-o tara unde culoarea pielii conteaza atat de mult incat oamenii, inainte de-a se uita in ochii tai, se uita la culoarea mainilor tale.

Intr-o tara, unde, inainte de a insemna orice altceva… esti o cioara. Si tu, si eu… noi toti, astia care au avut – se pare – ghinionul de-a se trage dintr-o maimuta din Africa. N-am ales noi, dar noi trebuie sa purtam, in ochii lor, stigmatul asta.

Si-ti cer scuze tie, gogosarul meu, ca n-am avut puterea, ca mi-am iubit prea mult tara asta numita Romania cu care ma identific pana la capatul drumului. C-am iubit tara asta, si i-am iubit oamenii, si inca-i mai iubesc. Stii, oamenii, romani ca si mine, ca si noi doi…

Iti cer scuze tie, soricelul meu, pentru toate momentele cand nu vei fi o femeie desteapta, pentru toate clipele cand nu vei fi, poate, o femeie frumoasa, pentru toate secundele cand nu vei fi un suflet poate frumos… ci vei fi O CIOARA.

Voi fi acolo, intotdeauna. Vom fi amandoi, si eu si mama ta, pentru a te apara. Pentru a zbura impreuna, de mana, noi doi – ciori – si mama ta – porumbel iubitori de ciori – prin viata asta care, crede-ma, poate fi frumoasa. Vom fi acolo, amandoi, cu aceeasi durere in suflet pe care am vazut-o in ochii mamei mele, a bunica-tii, cand auzea pe strada acelasi CIOARA! aruncat citet, vesel, raspicat, din guri imputite de bere ieftina si spirt filtrat prin paine.

Te rog, iarta-ma, cioara mea mica!

Umanilor, va rog sa ma scuzati… eu plec putin. Plec sa zbor. Nu mai scriu pe blog. Refuz. Sau nu mai pot.

Mi-au crescut aripi in loc de maini, nu mai pot apasa tastele astea qwerty.

Din piele-mi ies deja cotoarele unor pene negre, nu mai pot sta pe scaun, ma legan pe-o sarma din Berceni si croncan la luna.

Va las. Nu stiu cat va dura pauza asta. Sau daca va fi doar o pauza.

Eu, asta negru, va multumesc pentru tot. Si, credeti-ma, daca ma cititi… sunteti, macar in parte… ciori.”

Cabral a postat acest mesaj emotionant in urma cu multi ani pe blogul sau, insa ideea exprimata este de o actualitate debordanta. In anul 2018, inca ne mai lovim de rasism si discriminare, de gandire limitata, stigmatizare pe baza unor criterii care tin de aparenta, si nu de esenta.

Facebook Comments

„Vă rog să nu mă judecați! Îmi iubesc fetele, dar pe băiat îl urăsc, as fi usurata daca ar muri in somn…” Pare ingrozitor, dar URA unei mame pentru copilul ei nu ii da pace. Motivul pentru care aceasta femeie vrea sa scape de baiatul sau:

0

Aflată într-o situație dificilă, mama le-a cerut oamenilor să nu o judece și a explicat de ce al treilea copil este o povară pentru ea. Ea mai are două fetiței în vârstă de 6, respectiv 8 ani.

Dacă primele două sarcini au fost sorite, cea de-a treia a fost un accident. După ce a născut două fetițe, femeia a decis împreună cu soțul ei să nu mai facă alți copii. Dar, deși folosea metode contraceptive, a rămas însărcinată și a treia oară. Mai mult, a descoperit abia la 16 săptămâni, când deja era prea târziu pentru un avort.

Mămica a recunoscut că a plâns mult când a aflat de sarcină. Nu își dorea să aibă încă un bebeluș în plus.

„Știu cât sună de urât, dar mi-am dorit ca sarcina să fie cu probleme, să pot face avort. Însă fătul a fost sănătos. Mimam fericirea de câte ori eram felicitată. Nu aveam cum să dau copilul spre adopție când deja aveam acasă două fetițe. Nu aș fi putut să le explic că îl vom da pe fratele lor, când ele sunt suficient de mari să înțeleagă că mama e însărcinată”.

Situația s-a înrăutățit când mama a fost disponibilizată în săptămâna 36 de sarcină, deși acest lucru este ilegal. „Probabil aș fi avut o carieră înfloritoare dacă nu era această sarcină. Acum am un loc de muncă pe care îl urăsc.”

În plus, dacă cele două fetițe au fost bebeluși liniștiți și cuminți, băiatul a avut colici și reflux și nu a dormit o noapte întreagă până la 15 luni.

„În primele 18 luni din viața lui, l-am urât cu adevărat. Nu vreau să se supere cei care au suferit o asemenea pierdere, dar eu și soțul meu am fi fost ușurați dacă acest copil ar fi murit în somn”, a scris femeia.

Mai târziu, copilul de venit o fire dificilă. „De fetițe am grijă pentru că le iubesc din tot sufletul. De băiat am grijă pentru că sunt obligată. Când vrea să vorbescă cu mine, nu am niciun chef. Când mă îmbrățișează nu simt nimic. Ne dorim să nu se fi născut niciodată.”

Femeia știe că aceste gânduri nu sunt normale din partea unei mame și urăște faptul că simte așa. Ea a spus că a vorbit cu mai mulți psihologi, dar niciunul nu a putut să o ajute.

Deși mulți dintre cei care au citit confesiunea au fost scandalizați, unii utilizatori Reddit au recunoscut că simt același lcuru. „Sunt într-o situație similară. Copilul pe care nu mi l-am dorit are azi 14 ani. Avortul era interzis în țara mea la momentul respectiv. Sentimentele astea nu vor dispărea niciodată”, a răspuns un alt internaut.

Sursa: baby.unica.ro

Facebook Comments

DE SUFLET! Povestea incredibila a unui BANCHER retras in MONAHIE: „Confirm cu viata mea: Fara Hristos NU se poate” Motivul pentru care s-a retras la manastire, desi i-au trecut bani grei prin mana:

0

Sa ai o cariera importanta, sa conduci o banca si fii respectat de sute de angajati si totusi, sa nu fii fericit? Pare oarecum ireal, insa exista un caz real care confirma aceasta ipoteza.

Este povestea fabuloasa a bancherului care a devenit preot, spusa chiar de el. Parintele Ilarion Dan, duhovnicul Manastirii de maici „Izvorul Tamaduirii” din localitatea Crucea, judetul Constanta, a fost, in anii ’90, directorul sucursalei Constanta a Bancorex, cea mai mare banca din Romania din acea perioada. Apropiere de biserica, moartea sotiei si sfatul duhovnicului sau, parintele Arsenie Papacioc, l-au facut sa intre in monahism, in 2008.

“Incet-incet, mai ales inainte de ’89, am inceput sa frecventez biserica, imediat dupa ce m-am casatorit. M-am apropiat destul de mult de biserica, dar tot asa, fara sa am niste convingeri foarte profunde. Nu se intampla brusc lucrurile astea. E o trecere treptata, o descoperire treptata. Si incet-incet, incet-incet, am inceput sa aprofundez, sa citesc mai mult. Mai ales dupa revolutie au inceput sa apara atatea carti din domeniul teologiei. Atunci am inceput sa merg la Parintele Arsenie Papacioc, din ’91”, a povestit parintele Ilarion Dan pentru cuvantul-ortodox.ro.

“A fost un moment de cotitura in viata mea. Din momentul ala, lucrurile au mers din aproape in aproape, pana cand viata m-a pus in niste situatii dramatice. Sotia mi s-a imbolnavit si in ’99 a plecat la Domnul. Eu am ramas cu copiii. Si atunci m-am gandit: probabil, daca nu as fi avut copiii, m-as fi lasat de toate, as fi abandonat totul si as fi plecat la manastire. Dar era un gand, imi dau seama ca nu eram pregatit. Acuma, cand imi privesc viata retrospectiv, imi dau seama ca Dumnezeu a randuit lucrurile asa cum este bine”, a mai marturisit parintele.

„Eu m-am convins că fără Hristos nu se poate. Cred că fiecăruia îi este dat câte ceva în viaţă, ca să înţeleagă. Adică nu cred, sunt sigur. Eu confirm cu viaţa mea. Îmi dau seama că dacă nu aş fi avut traiectoria pe care am avut-o în viaţă, lucrurile nu mi-ar fi fost atât de clare. Acum, la vârsta asta şi în poziţia în care mă aflu, pot să certific că ceea ce mi s-a întâmplat era necesar pentru mine. Absolut totul. Nimic nu a fost întâmplător şi mi-am dat seamă că fără ajutorul lui Dumnezeu nu mă pot salva“, a mai spus preotul Ilarion Dan.

„Locul în care se lucrează cu banii este foarte stresant. Mi-a plăcut ce am făcut, pentru că am văzut banii strict din punctul de vedere tehnic, nu am avut vreodată vreo pasiune negativă faţă de ei. Totul trece prin mâinile tale, prin capul tău şi trebuie să se transforme în bani. E un infern. Vezi de multe ori oameni disperaţi şi trăieşti drama asta în fiecare zi, clipă de clipă. Acum e altceva. Sunt liniştit, pentru că sunt pe un drum care ştiu sigur că mă duce unde trebuie. Când faci lucrurile cu calm, conştient că este spre folosul tău şi al celor din jur, totul decurge foarte armonios“, a marturisit parintele Ilarion Dan.

Facebook Comments

Noi vesti despre starea de sanatate a Corinei Chiriac! Ce a spus despre momentele dificile prin care a trecut: „E momentul sa ne…” A gasit puterea sa spuna ASTA:

0

Momente dificile pentru indragita cantareata Corina Chiriac. Intr-un moment de neatentie, artista s-a impiedicat si a cazut destul de rau pe scari, avand nevoie de ingrijiri medicale.

Imediat dupa cazatura, doamna muzicii romanesti a fost transportata la Urgente, unde a ajuns pe mainile medicilor.

Artista spera la o recuperare rapida, iar provizoriu se deplaseaza cu un cadru.

Corina Chiriac a tinut permanent legatura cu fanii sai, care i-au trimis sute de mesaje de incurajare. Ca o artista veritabila, aceasta le-a multumit tuturor si i-a linistit, spunandu-le ca situatia este sub control.

Iata mesajul Corinei Chiriac pe pagina personala de Facebook:

„DRAGI PRIETENI,

VA MULTUMESC TUTUROR PENTRU URARILE DE BINE ! BUNUL DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA IN ORA VOASTRA DE NEVOIE ! CU SIGURANTA, FORTA

GANDURILOR VOASTRE BUNE IMI VA ASIGURA O RECUPERARE RAPIDA.

E MOMENTUL SA NE INTOARCEM LA GLUMELE NOASTRE , CELE DE TOATE SERILE !
CU MULTA RECUNOSTINTA VA GLUMI IN CONTINUARE PENTRU DVS. CORINA CHIRIAC !”

 

Facebook Comments

Știi ce spun canoanele sfinte? Mare, mare grijă! Care este locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual?! Toate femeile ar trebui sa citeasca asta:

0

Am observat un interes sporit pentru subiectul despre locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual. Era şi firesc să se întâmple aceasta, din moment ce sute de episcopi şi mii de preoţi din lumea ortodoxă (inclusiv din BOR) niciodată n-au fost de acord cu interdicţia de intrare a femeilor în biserică în perioada ciclului lunar.

După cum am arătat şi în articolul precedent, o astfel de abordare poate fi considerată una „liberală” faţă de Vechiul Testament, dar, în acelaşi timp, este una tradiţională şi autentică pentru Biserica Noului Testament.

Ca de obicei, n-au lipsit nici criticile şi acuzaţiile de erezie sau, cel puţin, sminteală. Şi dacă peste acuzaţiile şi atacurile la persoană pot trece uşor, fiind vaccinat împotriva prostiei, atunci când e vorba despre erezie sau sminteală cred că trebuie să-mi argumentez poziţia, căci chiar nu vreau să semăn neînţelegere, tulburare şi sminteală în rândul clericilor sau credincioşilor. Totodată, vreau să-mi cer iertare dacă am supărat sau smintit pe cineva în cadrul acelor dezbateri virtuale, mai ales că nu am făcut-o intenţionat şi nici măcar din dorinţa de a mă apăra pe mine, ci mai degrabă din necesitatea de a pune la punct pe diferiţi amatori cărora le adresez acest răspuns…

Deci voi veni cu câteva argumente prin care-mi voi reconfirma poziţia exprimată anterior. Dacă toată lumea ar fi citit cu atenţie studiul maicii prof. dr. Vassa Larina şi textul din Constituţiile Apostolice (redat în articolul precedent), poate că nici nu era nevoie de aceste lămuriri. Acum însă, când deja s-au scris sute de comentarii la subiect, sunt nevoit să completez cu următoarele afirmații:

  1. De fiecare dată când apare câte un articol care generează „brainstorming teologic”, chiar dacă el nu are nimic eretic sau smintitor în el însuşi, dintr-odată ies la iveală şi „legionarii ortodocşi” care, fără nici o cultură a dialogului, nemaivorbind de pregătirea teologică, încep să acuze şi să facă diferite comparaţii nepotrivite de genul: „cine eşti tu ca să-l contrazici pe părintele Cleopa?”. E ca şi cum ai întreba: „Cine este mai mare: Mihai Eminescu, Albert Einstein sau Alexandru Macedon?” Bineînţeles, fiecare a fost mare în domeniul său şi comparaţia lor este pur şi simplu imposibilă. Aşa se întâmplă şi în mediul bisericesc, unde practic există 3 tipuri de autorităţi, care la modul ideal ar fi bine să fie una singura, dar în realitate aceasta se întâmplă destul de rar şi de cele mai multe ori, oameni cu harisme diferite, au colaborat fructuos spre binele Bisericii, fără să se desconsidere reciproc (cf. I Corinteni, cap. 12). Este vorba despre autoritatea canonică (sinoadele şi ierarhii), autoritatea teologico-ştiinţifică şi autoritatea duhovnicească. Cum am mai spus, au existat puţine persoane în istoria Bisericii care au reuşit să se impună sub toate aceste trei aspecte (poate doar: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigore de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Grigore Palama şi poate alţi câţiva – dar nici aceştia nu au excelat în toate), iar părintele Cleopa, după părerea mea, nu poate fi numărat printre ei pe simplul motiv că nu a fost ierarh al Bisericii, iar din punct de vedere teologic a fost un foarte bun autodidact, dar nu mai mult. Nu este cazul să-i enumer scăpările teologice, mai ales că acestea nu-i ştirbesc cu nimic autoritatea duhovnicească şi nici şansa de a se număra printre sfinţi! Până la urmă, Biserica niciodată nu a considerat că sfinţii ar fi infailibili, ci numai Sinoadele Ecumenice ale Bisericii! De aici rezultă foarte clar că nici eu nu pretind la infailibilitate, iar dacă cineva vede în mine o autoritate, cu siguranţă este mai îndreptăţit să vadă una teologico-ştiinţifică, decât una duhovnicească, ceea ce nu înseamnă că un teolog (în sensul ştiinţific al cuvântului) este din start un om fără preocupări duhovniceşti, mai ales dacă acesta este şi monah. Şi cred că acelaşi lucru este valabil şi în cazul maicii Vassa Larina, o fecioară poliglotă şi foarte erudită, care a scris numeroase studii ştiinţifice de liturgică şi nu numai, în care nu face altceva decât să prezinte vechile izvoare, dar nu selectiv, cum o fac unii, ci exhaustiv şi studiate în paralel. De aceea am şi spus că studiul dânsei la subiectul despre „necurăţia rituală” este unul foarte bun.

Deci, revenind la subiectul despre femeile în perioada ciclului menstrual, eu ştiu foarte bine că părintele Cleopa a avut o altă părere decât cea expusă de mine. Ei şi ce? Avem noi o oficializare a părerii sfinţiei sale la nivel panortodox? Sau măcar duhovnicii români au fost cu toţii exact de aceeaşi părere? Nu! Atunci de ce să nu luăm în calcul şi celelalte autorităţi: canonică şi teologico-ştiinţifică sau chiar opiniile altor personalităţi duhovniceşti? Iată, de exemplu, patriarhul Pavle al Serbiei (citat de Vassa Larina), care fără îndoială a fost nu doar un mare ierarh al Bisericii, ci şi un bun teolog, şi un om foarte duhovnicesc, consideră că femeile post să intre în biserică în perioada ciclului menstrual şi chiar să ia anafură şi agheasmă. Ce facem în acest caz cu părintele Cleopa? Îl ignorăm sau îl anatemizăm? Bineînţeles că nu! S-ar putea ca unii începători să aibă nevoie anume de poziţia părintelui Cleopa, dar asta nu înseamnă că ea este singura şi automat devine normativă pentru toţi. Nicidecum! Şi iată de ce…

  1. Unii „legionari ortodocşi” au sărit cu învinuirea că cei ce permit femeilor intrarea în biserică în perioada ciclului menstrual încalcă şi desfiinţează textul biblic de la Levitic 15, care vorbeşte foarte clar despre interdicţiile în cazul lor. Împotriva acestei acuzaţii, bazate pe un singur text biblic, eu vin cu alte 5 împotrivă.

 

  1. Sinodul Apostolic a anulat prescripţiile levitice, stabilind ca creştinii să se ferească doar de idoli, de desfrânare, să nu mănânce animale sugrumate şi să nu bea sânge (Fapte 15:20, 29). Dacă Vechiul Testament a rămas în vigoare în toate aspectele lui, atunci „legionarii ortodocşi” ar trebui nu numai să se taie împrejur, ci conform aceleeaşi cărţi a Leviticului (cap. 11) să nu mănânce carne de porc sau de iepure, iar Paştile şi alte sărbători să le sărbătorească ca evreii.

 

  1. Atunci când o femeie cu scurgere de sânge s-a atins de Hristos, Domnul nu a certat-o (aşa cum s-ar fi cuvenit după cartea Levitic, 15), ci i-a lăudat credinţa (vezi Matei 9:20-22). Poate cineva să se considere un mai bun împlinitor al Legii decât Însuşi Dătătorul Legii?

 

  1. În alt loc din Evanghelie (Matei 15:17-20) Mântuitorul arată foarte clar că nu cele exterioare spurcă pe om, ci cele ce ies din inimă: gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furtul, mărturiile mincinoase, hulele etc. – acestea sunt cele care spurcă pe om. Deci nici menstruaţia nu spurcă femeia, căci altfel Hristos n-ar fi lăudat femeia respectivă care s-a atins de El şi s-a vindecat.

 

  1. În Epistola către Evrei (cap. 7-10) Sf. Ap. Pavel arată caracterul simbolic şi alegoric ale multor prescripţii levitice, în special cele legate de Templu şi Jertfe. Tot aşa, mai mulţi părinţi şi scriitori bisericeşti în epoca primară a Bisericii au înţeles prescripţiile despre „necurăţia rituală” ca o alegorie la necurăţia păcatelor.

 

  1. Multe din prescripţiile Legii Vechi, cum sunt de exemplu cele despre lepră (expuse la Levitic 14, imediat înaintea prescripţiilor despre menstruaţie), nu au avut nici o valoare teologică, ci una strict igienică şi cultural-civilizaţională. Poporul evreu trebuia să crească şi să se înmulţească, ca să facă faţă nu doar atacurilor armate, ci şi civilizaţiei celorlalte popoare din jur, cu care deseori intrau în contact şi erau tentaţi să-şi lase şi credinţa de dragul civilizaţiei lor. Tocmai de aceea, spre mirarea tuturor, Moise porunceşte evreilor să poarte o lopată cu ei, ca atunci când îşi vor realiza necesităţile fiziologice, să-şi îngroape fecalele (Deuteronom 23:13), pentru că acestea puteau fi focar de infecţie. Dar n-am văzut pe nici un „împlinitor al Bibliei” să umble cu lopata după el. Numai să nu spuneţi că regula nu mai este actuală, căci exact acest lucru îl spuneam eu şi despre prescripţiile privind menstruaţia, în contextul în care, toată lumea civilizată poartă chiloţi (ceea ce nu se întâmpla nici măcar la început sec. XX), iar mai nou, s-au inventat şi absorbantele pentru femei.

 

III. Un alt argument al „legionarilor” îl reprezintă Canoanele Sf. Dionisie şi Timotei ai Alexandriei. Trecând peste faptul că nu oricui îi este dat să înţeleagă şi să tâlcuiască Canoanele, vreau să amintesc că împotriva acestor prescripţii canonice există şi altele, contrarii lor:

 

  1. Aşa cum scrie şi în studiul maicii Vassa Larina, este vorba de Didascalia (Antiohia, sec. III), „Constituţiile Apostolice” (Antiohia, sec. IV – care conţin nu doar capitolul despre „necurăţiile rituale”, ci şi cele 85 de „Canoane Apostolice”), precum şi de învăţăturile Sf. Grigore Dialogul, papă al Romei. Deosebit de relevant este şi Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare, care compară scurgerile femeilor şi bărbaţilor cu curgerea nasului sau scuipatul; şi tot Sf. Atanasie precizează că aceste scurgeri fireşti nu sunt păcat sau necurăţie, iar cei ce afirmă aceasta, mai degrabă ei sunt „necuraţi la minte”. Deci, toate aceste izvoare contrazic părerile Sf. Dionisie şi Timotei. Iar noi, dacă nu ne putem lămuri în această contradicţie, atunci, cel puţin, să ştim că problema „necurăţiei rituale” nu a avut o abordare unilaterală, ci chiar Sfinţii Părinţi au avut păreri diferite în această privinţă.

 

  1. S-a mai invocat şi Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul în legătură cu care vreau de asemenea să fac unele precizări. În primul rând, aceste Canoane nu aparţin Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. VI), ci ierodiaconului Ioan Postitorul din Constantinopol (sec. IX). Orice profesor serios de Drept Canonic vă va confirma acest lucru, dar şi faptul că, după Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonică a Bisericii a fost puternic influenţată de anumite curente monahale exagerate şi de o revenire la unele prescripţii levitice, care după acelea au fost aplicate selectiv. De exemplu, din aceeaşi perioadă avem Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (†828), care spune următoarele: „De va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curata sa-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul unde este pruncul şi în general nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi deplin după 40 de zile şi nu va primi de la preot rugăciunea.” Nu se ştie în ce măsură acest Canon a fost respectat vreodată, dar este clar că în majoritatea cazurilor, creştinii de atunci pur şi simplu nu aveau case atât de spaţioase ca să-şi permită să aibă dormitor special pentru copil în care mama să nu poată intra, nemaivorbind de dificultatea de a găsi şi, probabil şi de a plăti, o doică. Nu mai spun de faptul că autorul acestui Canon n-avea nici habar de fiziologia femeii şi că ea putea pierde laptele pentru totdeauna, ca urmare a unei astfel de interdicţii. De aceea, pe bună dreptate, unii consideră această prevedere a Sf. Nichifor drept una misogină şi inumană. Canoanele anterioare, 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (†264) şi 7 al Sf. Timotei al Alexandriei (†385), vorbesc doar despre oprirea de la împărtăşire a femeilor în perioada necurăţiei lunare (similară cu cea post-natală), nu şi despre neatingerea lor de altcineva. Aici însă totul s-a dus la extrem, iar în perioada imediat următoare, în Molitfelnic apar rugăciuni care vorbesc despre necurăţia femeii ce a născut – texte care în Molitfelnicul pre-iconoclast (Barberini 336 gr.) nu se întâlnesc.

 

  1. Observăm că în Canoanele lui Dionisie şi Timotei nu sunt prevăzute epitimii pentru femeile care „încalcă regula” în această perioadă, pe când Ioan Postitorul le opreşte pentru 40 de zile de la împărtăşire dacă numai au îndrăznit să se atingă de cele sfinte. Mai mult decât atât, acelaşi Ioan Postitorul practic „falsifică” vechile Canoane, căci Sf. Dionisie nici nu aminteşte despre termenul zilelor de necurăţie, iar Timotei al Alexandriei spune „Nu se cuvine a se apropia de Taine până ce se va curăţi”. Însă Ioan Postitorul spune: „Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie şi al 7-lea al lui Timotei poruncesc ca femeile care sunt în curăţirea(!) lunară să nu se atingă de nimic din cele Sfinte până la a şaptea zi. Şi Legea Veche porunceşte aceasta…” – deci automat termenul de şapte zile devine obligatoriu chiar şi pentru femeile cu 2-3 zile de menstruaţie. Şi dacă Dionisie şi Timotei interzic în special împărtăşirea cu Sfintele Taine, la Ioan Postitorul regula s-a extins şi asupra atingerii de cele sfinte. Și tot el, deja face trimitere şi la Vechiul Testament, deşi Părinţii anteriori nu făceau trimiteri la cartea Levitic.

 

  1. Însumând toate acestea, ne dăm seama că disciplina canonică a Bisericii nu este doar complexă, ci şi foarte variată. Tocmai de aceea, în anumite Biserici Ortodoxe Locale, femeilor în perioada menstruaţiei li se permite nu doar să intre în biserică şi să ia anafură şi agheasmă, ci chiar să se împărtăşească. În această privinţă eu am mers pe o cale de mijloc. Iar dacă vreun episcop sau preot permite femeilor să se împărtăşească în timpul ciclului (şi cunosc mulţi care merg pe această linie, inclusiv în BOR), consider că aceştia au suficiente argumente teologice şi explicaţii fiziologice pentru a proceda astfel. Eu însă, urmând duhovnicilor mei, am încă anumite rezerve în acest sens şi permit împărtăşirea doar în cazul hemoragiilor patologice, nu şi a menstruaţiilor obişnuite.

 

* * *

 

Sper că după aceste explicaţii suplimentare spiritele se vor mai potoli, iar doritorii de a continua o discuţie constructivă şi civilizată pot să conteze pe deschiderea mea în acest sens. De asemenea, sper ca ierarhii să aducă această problemă şi în Sfântul Sinod, pentru a înzestra argumentele noastre teologico-științifice şi cu o autoritate canonică incontestabilă. Iar părinţii cu autoritate duhovnicească să se roage pentru noi ca Domnul să ne ferească de greşeli şi să ne îndrume cum să scăpăm de patimi…

 

Articol relatat de portalul teologie.net

Facebook Comments

Cantareata de muzica POPULARA, distrusa de durere: „Eu nu sunt de acord sa-mi operati copilul. Lasati-mi-o oarba, doar sa stiu ca traieste” Marturia ei de mama te va emotiona pana la lacrimi:

0

Cantareata de muzica populara Claudia Zanfir a trecut prin momente crancene, dupa ce gemenele cu care era insarcinata au venit pe lume la 6 luni, iar una dintre ele s-a stins din viata la doar o luna si jumatate.

Artista a povestit cu lacrimi in ochi drama prin care a trecut in timpul sarcinii. Chiar in ziua in care implinea 29 de ani, frumoasa cantareata a primit cea mai grea lovitura, insarcinata fiind in 5 luni. Seara, in timp ce sarbatorea, i s-a rupt apa. De atunci, a urmat cosmarul.

Timp de o luna si doua zile, a fost tintuita la pat, statea tot timpul cu picioarele in sus si bea apa cu paiul, pentru a putea duce la bun sfarsit sarcina.

„Atunci mi-am dat seama ce inseamna pentru un om cu handicap sa-si traiasca viata asa”, a declarat artista pentru Teo Show.

Gemenele au venit pe lume la sase luni,   una dintre ele avand 900 de grame, iar cealalta 1 kilogram 200. Din nefericire, in cazul uneia dintre copile au aparut complicatii, iar medicii nu au reusit sa o mai salveze. Iar fetita ramasa in viata suferea de retinopatie, cu alte cuvinte era oarba si numai o operatie o putea face sa vada. Cantareata insa a fost destul vehementa in ceea ce priveste aceasta interventie chirugicala, mai ales ca exista riscul ca fetita sa moara chiar pe masa de operatie.

” Eu nu sunt de acord sa-mi operati copilul. Lasati-mi-o oarba, doar sa stiu ca traieste”, pentruca exista riscul ca operatie sa ii aduca moartea copilei. In cele din urma, operatia a fost reusita, iar astazi copila este perfect sanatoasa.

Artista a traversat foarte greu aceasta perioada sumbra din viata ei, iar o depresie puternica a facut-o sa vrea sa isi ia zilele.

Artista a avut tendinta sa sara de la geam de mai multe ori, dar nu a facut-o si pentru ca era supravegheata non-stop de medici.

Claudia Zamfir apucase sa boteze ambele fetite in spital, iar pe cea care a supravietuit a boteazat-o din nou, mai tarziu, in apele Iordanului.

Facebook Comments

A batjocorit-o cu cagula pe fata! Batrana de 87 de ani s-a tarat cu ULTIMELE PUTERI pentru a cere ajutor. Agresorul este vecin cu ea, are 23 de ani si..E STRIGATOR la cer ce au descoperit politistii despre el!

0

Caz strigator la cer in Gorj. O batrana a fost batjocorita de un tanar de 27 de ani, care a intrat peste ea in casa, cu o cagula trasa pe fata.

Tanarul a lovit-o pe batrana de 87 de ani pana cand aceasta s-a prabusit la pamant, iar apoi a abuzat-o fara mila. Cum a scapat din mainile agresorului sau, batrana s-a tarat cu ultimele puteri pana la primaria din sat, acolo unde a povestit cosmarul prin care a trecut.

Politia a intervenit imediat si l-a identificat si retinut pe tanar. Acesta este chiar vecin cu femeia, drept urmare faptul ca stia ca este vaduva a transformat-o intr-o tinta.

Agresorul a fost trimis in judecata pentru viol si violare de domiciliu, iar magistratii au decis sa il aresteze preventiv.

„Constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului Alexandru Ion Constantin Alin, pentru savarsirea infractiunilor de viol si violare de domiciliu si mentine masura arestarii preventive a inculpatului, urmand a se proceda la verificarea acesteia in termenul de 30 de zile. Cu drept de contestatie in termen de 48 de ore”, a stabilit instanta.

Facebook Comments