Sa ne ierti de acolo sus din ceruri, maestre! Cum a fost UMILIT actorul Mircea Albulescu INAINTE DE A-SI DA ULTIMA SUFLARE. Cat de tragic…

0
5083

Iorgu Constantin Albulescu, după numele din buletin, rămâne în memoria tuturor drept unul dintre cei mai apreciaţi actori de teatru şi film.

De-a lungul carierei sale, Mircea Albulescu a jucat în sute de piese de teatru şi peste 70 de filme. În plus, a scris proză şi versuri si a publicat șapte cărți.

Timp de mai bine de un sfert de secol le-a insuflat şi altora secretele actoriei – a fost profesor la UNATC şi prin mâinile lui au trecut sute de învățăcei, care au nume sonore acum, precum Florin Piersic Junior, Elvira Deatcu sau Dragoș Bucur.

Întrebat intr-un interviu care a fost norocul său în viaţă, Mircea Albulescu spunea:„Că am trăit până acum. (…) Am avut noroc pentru că, dintr-o întâmplare, m-am apucat de actorie.”

A vrut să încerce mai întâi o carieră la dansuri populare, dar nu i-a plăcut pentru că era prea obositor, relateaza digi24.ro.

O viata dedicata scenei

Aşa cum era de aşteptat pentru un actor de talia lui Mircea Albulescu, maestrul a fost premiat, de-a lungul carierei sale că actor, cu nenumărate distincţii, printre care Premiul de Excelenţă la TIFF în 2009, Premiul Aristizza Romanescu pentru artele spectacolului, Academia Română, 2006, Premiul pentru întreagă activitate, Gala Premiilor UNITER, 2005, Premiul Naţional pentru întreagă activitate artistică, Ministerul Culturii şi Cultelor, 2003, Diplomă de Onoare şi Medalia Jubiliară „Magna cum Laude” de către Senatul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Bucureşti, Premiul de Excelenţă pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc acordat de către Centrul Naţional al Cinematografiei.

Pe 29 decembrie 2011, pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti i-a fost închinată o stea. Emoţionat, maestrul spunea:

„La 77 de ani câţi am acum, sunt foarte bucuros că încă mai pot să stau în picioare şi pot să încerc să merit mai departe faptul că am această stea, undeva aşternută la picioarele spectatorilor noştri. Mă bucur foarte mult că am ocazia să mă aştern preş la picioarele spectatorilor mei. Să le dea Dumnezeu sănătate, că fără dânşii nu am fi.”

Şi totuşi, suntem prea grăbiţi ca să avem răbdare şi să preţuim adevăratele valori atunci când sunt în viaţă.

Cătălin Sava, contribuitor pe Republica.ro, scrie că maestrul Mircea Albulescu ar fi fost umilit pe stradă în Centrul Bucureştiului, cu doar câteva ore înainte să ajungă la Spitalul Floreasca.

„Un bătrân înalt traversează foarte greu, de-abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr ca mine, pe banda 1, înjură lung și apăsă claxonul cu fața tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce, nedumerit, cu o expresie deznădăjduită pe chip. E Mircea Albulescu.”

Pe 8 aprilie ale acestui an s-au implinit doi ani de la moartea  marelui actor, care va ramane in memoria noastre drept unul dintre cei mai mari actori ai Romaniei.  Am adus in atentie textul de mai sus pentru a dezvalui realitatea cruda pe care a trebuit sa o indure in ultima parte a vietii, cand cortina se lasase deja asupra scenei vietii sale.

A murit demn, insa intr-o lume complet haotica, complet dezumanizata, iar acest lucru l-a intristat profund…Oare se va schimba ceva vreodata? Oare vom sti vreodata sa ne pretuim valorile culturii romane? Raman doar intrebari…Ramas bun, maestre!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here